Portal Rural – Casa Satului Tău!

Hipocalcemia oilor

Distribuire rapidă:

Hipocalcemia oilor

Hipocalcemia oilorHipocalcemia oilor este o tulburare a metabolismului calciului, caracterizata prin manifestari depresive si convulsive. Este descrisa ca o entitate morbida in Anglia, Austria, precum si in alte tari si credem ca exista si la noi in tara, fiind insa confundata cu tetania de iarba (hipomagneziemia). Tulburarea apare la oile in gestatie avansata sau lactatie, mai ales in lunile februarie-aprilie, cand in mod normal calcemia este mai scazuta, fiind citata si la mieii tinuti exclusiv in adaposturi mai multe saptamani dupa fatare.



La oile gestante exista cerinte mari de Ca si P deoarece mielul fetal atrage aceste elemente din circulatia materna chiar daca ingestia maternala este inadecvata. Nu exista nici o dificultate in legatura cu absorbtia unor cantitati mari de fosfor din tractusul digestiv, insa exsita dovezi ca absorbtia Ca din intestin poate fi limitata la capacitatea sistemului de transport. In consecinta, practic toate imbolnavirile oilor gestante sunt o simpla hipocalcemie si in mica masura hipofosforemie sau hipomagnezimie. Daca ingesta minerala nu este cu grija mentinuta, oile pot avea dificultati la mentinerea homeostaziei.

Ocazional poate interveni stresul de foame si de transport – fie ca este vorba de transhumanta sau schimbarea pasunilor. Insa o serie de alte tulburari de metabolism cum sunt hipomagneziemia la oile adulte si hipovitaminoza D la miei pot atrage dupa sine hipocalcemie. Din punct de vedere patogenezic, scaderea Ca in sange apare ca urmare a cerintelor crescute de calciu in timpul gestatiei si inceputul lactatiei, precum si datorita interventiei factorilor de stres atat la oi cat si la miei. Dat fiind rolul Ca in excitabilitatea neuromusculara scaderea Ca circulant va duce la manifestari convulsive.

Simptomatologia apare in timpul gestatiei sau la cateva zile dupa fatare, declansata de obicei de suprasolicitari fizice (transport, etc.) pe fondul unei alimentatii sarace in calciu. Animalele prezinta tremuraturi, sunt adinamice. Silite sa se deplaseze, prezinta un mers intepenit, tremuraturi, vaccilant de trenul posterior, obosesc usor si prefera pozitia sterno-abdominala. Uneori depresiunea nervoasa este accentuata avand aspect comatos. Semnele caracteristice sunt convulsii tonice, ori tonico-clonice, uneori cu eliminarea continutului ruminal pe nas si pe gura.

Diagnosticul se stabileste pe baza aparitiei simptomelor de boala cu ocazia suprasolictarilor fizice sau altor factori ocazionali, pe starea fiziologica (gestatie avansata, fatare). Practic diagnosticul diferential se face cu tetania de iarba (care apare de obicei in urma consumului de iarba tanara, crescuta luxuriant sau pasunat pe secara, grau etc, in care predomina fenomenele de tetanie si cedeaza la tratamentul cu saruri de magneziu), cu toxiemia de gestatie (care apare in urma consumului de ratii sarace din punct de vedere energetic, caracterizata prin cresterea corpilor cetonici in sange si urina) si hipoglicemie (manifestarile convulsive cedand la terapia cu glucoza si vitamina B).

Evolutia este acuta, moarte survine in cateva ore sau zile. Prognosticul este rezervat spre grav, intrucat 20% din cazuri nu se vindeca la nici un tratament, iar cele afectate la fatare pierd 22% din miei.

Tratamentul se bazeaza pe administrarea i.v. a gluconatului de calciu sol 20% 40-80ml, care poate determina redresarea animalului in decurs de 1-2 ore, iar la nevoie doza se repeta.

Profilaxia trebuie orientata in directia supravegherii atente a oilor gestante in lunile februarie-aprilie si in timpul deplasarilor si asigurarea unor ratii bogate in saruri de calciu, etc.

Medic veterinar

Dr. Galatanu Diana Monica

Exit mobile version