Rolul vanatorilor in controlul si prevenirea pestei porcine africane

Conform unor date statistice, la aceasta data in tara noastra pesta porcina africana evolueaza inca in 231 de localitati din 23 de judete, cu un numar de 746 de focare, dintre care 4 focare in exploatatii comerciale si 2 focare in exploatatii de tip A. Un numar insemnat de focare au fost inregistrate in zona silvatica, fiind diagnosticati de la declararea epizootiei (anul 2017) pana in prezent 3.741 de mistreti bolnavi.

Desi evolutia bolii in tara noastra este monitorizata si supravegheata permanent, se impune in continuare implementarea si respectarea cu strictete si responsabilitate a masurilor stabilite prin programul national si local de prevenire si combatere a acestei epizootii de catre toti factorilor implicati.

Populatia trebuie sa retina ca pesta porcina africana este o boala infectioasa devastatoare, de obicei mortala, a porcilor domestici si a mistretilor, afectiune pentru care nu exista vaccin. De mentionat ca boala nu se transmite de la animale la om, deci nu afecteaza sanatatea omului.

Consecintele bolii afecteaza:

• • exploatatiile cu porcine prin mortalitatea ridicata, aproape de 100%, intervenita intr-un timp extrem de de scurt;
  • pierderile economice pentru agricultorii sunt agravate de intreruperea comertului intern si international cu animale, carne si produse din carne;
  • din cauza bolii, populatiile de mistreti pot sa scada in mod semnificativ sau chiar sa dispara;
  • colectarea carcaselor si a trofeelor de mistreti pentru valorificare poate fi restrictionata sau chiar interzisa in unele zone infectate.

Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sanatoase, in mod direct, dar se poate transmite si indirect prin:

• • diferiti vectori, cum sunt carnasierele domestice si salbatice, pasari salbatice;
  • animale care au trecut prin boala si raman purtatoare de virus ;
  • prin sange, tesuturi, secretii si excretii de la animalele bolnave sau moarte;
  • vectori biologici (capuse din anumite specii (Ornithodorus erraticus)care au parazitat anterior porcii bolnavi);
  • vectori infectati ca: vehicule, haine, adaposturi in care a evoluat boala;
  • hranirea animalelor cu carne sau cu produse din carne provenind de la animale infectate (de exemplu carnati sau carne nepregatita) sau resturi care contin carne infectata (deseuri de bucatarie, furaje, inclusiv organe comestibile);
  • circulatia in habitatul natural a vanatorilor, paznicilor de vanatoare, a padurarilor si a altor persoane.

Autoritatile UE si nationale din tarile afectate adopta o gama larga de masuri pentru combaterea si eradicarea bolii, insa o cooperare mai buna cu crescatorii de animale cu asociatiile acestora, precum si cu vanatorii si cu proprietarii fondurilor de vanatoare este extrem de importanta, vitala chiar.

Faptul ca un rezervor important de virus se poate identifica in mediul natural, respectiv in populatia de mistreti, iar datorita migratiei mistretilor in cautarea unor conditii de mediu favorabile, pesta porcina africana poate constitui, in continuare, o amenintare de raspandire in efectivele de porcine din tara noastra.

In acest context, pentru prevenirea si reducerea raspandirii pestei porcine africane un rol important il au vanatorii, care au obligatia sa:

• • monitorizeze permanent statusul sanatatii animalelor salbatice cu rol cheie in protejarea sanatatii animalelor, inclusiv a animalelor domestice;
  • sa contribuie la reducerea treptata a densitatii mistretilor in zonele care nu au fost inca afectate de boala, inclusiv prin vanarea tintita a femelelor adulte si sub-adulte;
  • sa colaboreze cu autoritatea competenta in constatarea si raportarea carcaselor de mistreti vanati;
  • sa eviscereze mistretul salbatic impuscat, in zona de vanatoare si pe terenul destinat pentru echipare;
  • sa curete si sa dezinfecteze echipamentul, imbracamintea, vehiculul si trofeele la fata locului si intotdeauna inainte de a parasi zona de vanatoare;
  • la centrul de colectare a vanatului salbatic, sa se monitorizeze identificarea carcaselor, a situatiei sanitare a mistretilor depozitati, sa se inregistreze la zi documentele oficiale si modul de valorificare a carcaselor;
  • solicitarea medicului veterinar in situatia identificarii de mistreti bolnavi sau morti, prelevarea si afluirea de probe de la mistretii impuscati sau gasiti morti, pentru supravegherea bolii prin teste de laborator;
  • asigurarea ecarisarii teritoriului in fondurile de vanatoare, conform prevederilor legislatiei in domeniu.

Implementarea masurilor de prevenire a pestei porcine africane, in general si cu atentia cuvenita pentru mistreti, constituie o prioritate in activitatea personalului din reteaua sanitara veterinara, dar si pentru personalul angajat din alte autoritati judetene si locale, cu o atentionare speciala pentru fermieri, vanatori si pentru proprietarii fondurilor de vanatoare.

Dr. Pentea Ioan Viorel

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

• < Anterior
• Următor >