Cresterea si hranirea gastelor

Gastele sunt o categorie de palmipede mari, crescute pentru producerea de carne si grasime, dar nu in ultimul rand, pentru producerea de ficat gras, precum si pentru productia secundara, deosebit de apreciata de gospodine – productia de pene. Gastele valorifica foarte bine furajul verde, prin pasunat, cat si furajele grosiere si grauntele de cereale si de buruieni, de pe miristi, fapt care, face posibila cresterea lor si in lipsa unor suprafete intinse de apa.

In sistem gospodaresc, extensiv, gastele cresc mai ales in zonele cu suprafete pasunabile, dar si pe malurile apelor curgatoare sau ale baltilor si iazurilor. Prin urmare gastele sunt pasari tipice pentru pasunat, intrucat regimul lor de hrana este bazat vara pe consumul unor mari cantitati de furaj verde (ajungand in medie pana la 2 kg/zi/cap). In concluzie, cresterea gastelor este economica nu numai in acele regiuni in care se pot asigura suprafete intinse pentru pasunat pe timpul verii si pentru sezoanele reci, suficiente cantitati de nutreturi care pot inlocui furajele verzi (radacinoase, bostanoase, tuberculifere, fainuri de fan etc).

O alta particularitate a cresterii gastelor este aceea ca sistemul de furajare este strict legat de sistemul de crestere (la padoc, pe pasune sau padoc cu acces la apa), dar si caracterul sezonier (periodic) al oatului, mai ales cel de primavara, in lunile februarie-mai, perioada care suprasolicita organismul si impune administrarea unor ratii cu aport nutritiv deosebit de ridicat fata de restul anului. Cerintele nutritionale ale tineretului de gasca destinat inlocuirii efectivului matca pentru reproductie sunt mai putin cercetate si cunsocute. Ca si in cazul altor specii de pasari, in primele saptamani de viata se poate folosi furajul starter ”reteta de crestere”. In Franta de exemplu ratia zilnica de nutret trebuie sa asigure un aport de energie de cca in 500 Kcal, iar printre alte furaje sa se administreze zilnic 400 g nutret verde/cap.

In timpul perioadei de reproductie, nutreturile consumate variaza, in functie de stadiul ouatului cat si performantele de ouat. Asigurand in nutritia gastelor nutreturi cu valoare energetica de 2500 kcal/kg si cu o valoare proteica de 15% PBD, gasca pentru reproductie va consuma zilnic, 150 gr nutret combinat, la inceputul perioadei de ouat, ca sa ajunga la 300g nutret combinat/zi, la sfarsitul oatului, concomitent cu 700-800 g nutret verde. Cu ajutorul nutretului verde se asigura si o parte din necesarul de saruri minerale (in special de potasiu) si de vitamine constituind, totodata, si un balast care favorizeaza functiile digestive.

Gasca este pasarea de curte cea mai bine adaptata regimului de hrana erbivor, valorificand mai bine celuloza decat celelalte specii de pasari domestice. Este important de stiut ca este valorificata mai bine celuloza din nutreturi verzi, decat din cele uscate (a ovazului spre exemplu – maximum 12%). Din aceasta cauza, cantitatea de celuloza din hrana gastelor nu trebuie sa fie prea mare, deoarece, constituie un balast si micsoreaza digestibilitatea intregii cantitati de furaje din ratie. Calcularea balastrului celulozic in hranirea pasarilor are o importanta mult mai mare decat in cazul celorlate animale, deoarece chiar in cazul hranirii la discretie, ratiile cu continut ridicat de balast celulozic, cu digestibilitate scazuta, nu pot acoperi necesarul real de nutrienti. In situatia contrara, in care cantitatea de balast este prea mica, pasarea fiind hranita conform cu normele tehnologice, nu se simte satula. Procentul de balast din ratie se calculeaza tind cont de productia programata a se realiza si trebuie sa fie cu atat mai mic, cu cat potentialul de productie si productia programata sunt mai mari. Digestibilitatea celulozei brute in cazul gastelor, ca si a celorlate specii de pasari, nu este suficienta de bine cunoscuta si studiata fiind conditionata de felul si calitatea furajului.

Cantitatea de celuloza-balast admisa este invers proportionala cu intensitatea ouatului. In alimentatia pasarilor in general si al gastelor in special, pe langa celelalte componente chimice ale ratiei, trebuie sa asiguram necesarul de substante proteice si de grasimi. Practica a dovedit ca in hrana gastelor, prezenta furajelor bogate in lipide este absolut indispensabila, fiind demonstrat ca nu se pot creste boboci cu o dezvoltare si productie satisfacatoare de oua, cu un procent ridicat de fecunditate si ecloziune, decat in cazul in care se asigura prin ratie, alaturi de ceilati principii nutritivi, si cantitati suficiente de lipide. Faptul ca lipidele au o importanta majora in metabolismul gastelor (si al pasarilor in general) este demonstrat de continutul ridicat al oualor in grasimi, continut care variaza intre limitele de 12-15% din oul intreg si 30-40% din galbenus. De aici rezulta importanta asigurarii lipidelor in hrana pasarilor si influenta benefica a acestora asupra productiei de oua la pasari.

In mod obisnuit, in ratia pasarilor se asigura grasimi cu compozitie chimica diferita fata de grasimile specifice fiecarei specii de pasare in parte. In mod practic, este cunoscut la pasari ca porumbul galben imprima culorii grasimii o nuanta de galben-intens si o consistenta mai slaba (grasimea este moale, caracter nedorit), pe cand orzul produce o grasime de culoare alba si o consistenta mai ferma. De asemenea, reziduurile grase din faina de peste imprima carnii de pasare un miros specific, iar fainurile de carne, sange sau peste, imprima carnii gust si miros ranced. Crescatorul de gaste trebuie sa cunoasca aceste particularitati ale furajarii pasarilor si sa le dirijeze in asa fel incat sa obtina o carne de gasca de calitate superioara. Proteinele sunt substante chimice care nu pot lipsi din nici o celula vie, avand un rol plastic si energetic, de o deosebita importanta in organismele mamiferelor si pasarilor. Datorita metabolismului mult mai intens la pasari decat celelalte animale domestice, acestea pretind cantitati mai mari de proteine. In aceste conditii, bobocii si puii au un ritm foarte rapid de crestere in greutate, marindu-si greutatea corporala in cateva luni, de la 30 pana la 50 de ori. Este adevarat insa ca nici excesul de proteina nu este de dorit, acesta putand produce tulburari grave la pasarile tinere, dar si tulburari ale ouatului, ca si scaderea drastica a procentului de ecloziune, la 5-15% din ouale fecundate.

Medic veterinar

Dr. Galatanu Diana Monica

• Următor >