Portal Rural – Casa Satului Tău!

Inmultirea naturala a albinelor – Roiul de albine

Distribuire rapidă:

Inmultirea naturala a albinelor – Roiul de albine

Infiintarea unei noi colonii nu se poate face numai cu ajutorul unei matci urmate de mai multe albine lucratoare si nici numai cu trantori. Pentru aceasta este nevoie de o comunitate. Astfel incat, pe langa inmultirea individuala in cadrul coloniei, este necesara si inmultirea printr-o colectivitate sau printr-o parte a coloniei. Aceasta a doua forma de inmultire si de extindere o numim roit. Inainte de aparitia tehnicilor de inmultire artificiala, roitul era singura posibilitate de conservare si extindere a activitatilor albinelor. De aceea, prin roit se inlocuiesc colonile moarte din cauza conditiilor de viata nefavorabile.



In cursul dezvoltarii ascendente din februarie-martie, colonia de albine are nevoie de mai mult spatiu celulele si materialul de faguri solicita provizii de miere si polen. Si rapida crestere a fagurelui de cuib cere din ce in ce mai multe celule pentru ca matca sa aiba conditii corespunzatoare pentru depunerea oualor. Urmarea este ca albinele tinere apar in numar mare, ceea ce implica acordarea unor ingrijiri intense la inceputul vietii lor. Intr-un spatiu restrans in stup, se ajunge in situatia in care extinderea fagurelui de cuib devine imposibila. Nevoia de spatiu este una din cauzele roitului. Totusi roiesc si colonii care au inca destul loc la dispozitie in faguri. Un rol important il joaca si felul raselor de albine si respectiv al hibrizilor. Este cunoscuta bucuria roitului la albinele de camp stimulata de activitati agrare. Unele ramuri sau specii de Carnica sunt aproape la fel de predispuse pentru roit. Dimpotriva, exista o alta specie de albine care nu au aceeasi inclinatie: albinele Buckfast.

Varsta matcii coloniei este un alt factor care stimuleaza sau care impiedica roitul. Coloniile cu matci de 3 ani roiesc mai degraba decat acelea cu matci tinere, de 1 an. Adeseori, roitul este provocat de schimbarea matcii. Roitul poate fi pus in relatie si cu experienta substantei de matca. Aceasta exista in cantitati mai mici la matcile batrane decat la cele tinere, fertilizate. Transmiterea necesara a substantei de matca la membrii unei colonii nu mai este posibila in cazul suprapoularii sau a lipsei de ventilatie. Si supraincalzirea stupilor din cauza radiatiilor solare stimuleaza roitul. Coloniile care, in mai-iunie, stau in miezul zilei in plin soare sunt inclinate sa roiasca spre zonele mai umbrite. Stupii izolati cu material spongios sunt avantajati.

Pe parcursul anului si oferta de polen stimuleaza sau inhiba inclinatia spre roit a coloniilor. Frumoasele veri tarzii cu o oferta bogata de polen si, in anii urmatori, cu o inflorire intensa a rapitei care urmeaza perioadei de vreme proasta, reprezinta ani de roit. Apicultorul experimentat isi da seama observand coloniile la urdinis, in timpul unei zile de cules, care dintre ele este dispusa sa roiasca: Intensitatea activitatilor de zbor a scazut vizibil. Nici activitatea de producere a fagurilor nu mai este atat de intensa. Alveolele care contin matci, oua sau larve si care contin sucuri nutritive in exces sunt semne clare ale unei predispozitii foarte avansate pentru roit. Acest lucru se observa mai ales atunci cand alveolele cu matci in numar de 10, 15 sau chiar 20 se gasesc mai ales la marginea fagurilor, iar matca poate fi clar recunoscuta deoarece e ingusta in partea din spate. In coloniile care se pregatesc sa roiasca, ea nu mai e atat de bine hranita pentru ca sa poata zbura. Matca este chiar impinsa de lucratoare si, de regula, gonita din fagure. Poate avea loc chiar si un antrenament pentru zborul intins.

Coloniile care nu au tendinta sa roiasca, au matca bine hranita care nu poate zbura din cauza volumului partii dorsale. Roitul incepe atunci cand sunt capacite una sau mai multe botci in partea de jos a ramelor din catul al doilea. Matca paraseste, in fruntea roiului, stupul. Printre semnele exterioare ale roitului se numara si oprirea aproape completa a culesului. Albinele isi sug acum numai miere. Este vorba, de regula, de 50% pana la 90% dintre albinele care urmeaza sa roiasca. Albinele-cercetas au gasit deja un loc potrivit pentru cuibarit. Pentru a determina cele 20000-30000 de albine sa paraseasca stupul, albinele cercetase executa un dans vibrant la fel ca atunci cand vestesc gasirea sursei de cules. Ele se balanseaza pasind in zig zag peste masa de albine adunate intr-un ciorchine a carui parte din spate vibreaza. Cu aripioarele lor, cercetasele emit un zumzet vibrant, clar perceptibil. Acest sunet face ca albinele sa se adune treptat pana cand intreaga colonie in frunte cu regina, este gata de zbor. Astfel se ajunge la plecare intempestiva a roiului. Daca se oberva atent, la urdnis, acest joc al roitului, putem avea impresia ca roiul vrea sa se desparta cat de repede de colonia mama. O alta observatie este interesanta: coloniile vecine, tasnesc intr-un zbor de cules, probabilitate de marea masa de albine zuratoare. Pentru un neavizat, modul de adunare a ciorchinelui care roieste este o experienta impresionanta. O creanga de copac, un tufis, un gard de gradina si uneori, chiar si un loc neobisnuit. Astfel albinele se aduna treptat acolo, impreuna cu matca lor. In noua colonie exista si trantori. La inceput ciorchinele de albine este mic si iritat, apoi se mareste si se calmeaza. La circa 7-8 zile de la plecarea roiului, in stupul parasit de acesta, eclozioneaza primele matci tinere.

Medic veterinar

Dr. Galatanu Diana Monica

Exit mobile version